Ciao,
Nu vreau sa fac pe psihologul de serviciu, pt ca nu sunt , dar din proprie experienta pot spune ca impactul psihologic este destul de mare la aflarea vestii dar trebuie trecut peste el. Viata trebuie traita normal, dar cu mai putin (sau deloc) alcohol si o alimentatie sanatoasa , astfel ca nu cred ca ar trebui sa te orientezi spre un partener cu aceiasi conditie ca si tine, cauta ce-ti place, si fi sigura ca vei gasi. Pina la urma HBV-ul, fara a minimiza posibilele consecinte, nu este ceva tragic, exista o probabilitate de a se transforma in ceva tragic daca evolutia nu este urmarita, dar atita timp cit evoluti aeste urmarita este ok, momentan exista medicamente care in caz de necesitate pot sa tina sub control evolutia iar pe viitor vor exista medicamente care sa vindece boala de tot (momentan sunt 2 medicamnte in faza de testare care dupa primele teste promit o vindecare completa). Deasemena poti sa ai copii fara un risc major de a trasmite infectia, in special in cazul tau (viremie mica), dar si in cazul in care viremia ar fi mare se poate lua tratament (chiar si in timpul sarcinii) si minimiza riscul de trasmitere ... astfel ca nu e nimic anormal in viata unui om cu hep b in afara de o monitorizare si o interventie daca este necesar.
Primul impuls la multa lume este sa fie foarte reticienti la vaccinuri, dar cind vei gasii pe cinva care sa-ti palca te va asculta si ii vei explica despre ce este vorba, iar in final nu va mai fi asa reticient iar daca nu va asculta, uita-l ca nu merita
sanatate tuturor! |