Hepatita B - Informatii Generale
- Ce este Hepatita B
- Perioada de incubatie pentru VHB
- Simptome Hepatita B
- Transmiterea Hepatitei B
- Tratament Hepatita B
- Prevenire Hepatita B
Ce este hepatita B?
Hepatita B este o infectie a ficatului cauzata de un virus de tip ADN care este transmis sange sau derivati ai sangelui contaminat in timpul transfuziilor, prin contact sexual cu o persoana infectata, prin utilizarea unor ace sau instrumente similare contaminate. Spre deosebire de virusul hepatic A, virusul B poate cauza atat o forma acuta de hepatita, cat si una cronica. Hepatita B este cea mai frecventa afectiune cronica din lume.
Infectia acuta cu hepatita B
In faza acuta a hepatitei B, inflamatia evolueaza rapid si dureaza o perioada scurta de timp (de obicei, o recuperare totala poate aparea in maxim cateva luni). In aproximativ 6 luni, cea mai mare parte a adultilor care sufera de hepatita B acuta se vor vindeca si vor dezvolta anticorpi care ii vor proteja de o noua infectare pentru toata viata.
Hepatita cronica B apare atunci cand ficatul esueaza recuperarea totala dupa forma activa a hepatitei si poate evolua multi ani fara a genera simptome. Statisticile arata ca in cazul adultilor, peste 85% dintre adultii si 10% dintre copiii afectati de hepatita acuta B se vor reface complet, devenind imuni la o potentiala viitoare infectie.
Teste de laborator:
- valorile transaminazelor sunt foarte ridicate;
- AgHBs este pozitiv;
- Viremie foarte mare (1000000000-1000000000 virioni/ml)
Infectia cronica cu Hepatita B
Majoritatea copiilor infectati cu virusul hepatic B vor dezvolta forma cronica a hepatitei B. Riscul cronicizarii depinde de varsta la care acestia sunt infectati. Mai mult de 90% dintre nou-nascutii infectati, 50% dintre copiii si 5% dintre adultii infectati cu virusul hepatic B vor dezvolta hepatita cronica.
Hepatita B cronica cunoaste 4 faze:
- Faza de toleranţă imună (replicativă) – caracterizata de valori normale ale transaminazelor (TGP si TGO), antigen HBs pozitic si de o viremie ridicata. La persoanele infectate in copilarie, aceasta faza poate dura intre 15 si 30 de ani.
- Faza de clearance imun (imunoreactivă, hepatită cronică) – cel mai frecvent intalnita, poate dura ani de zile. Este caracterizata de transaminaze ridicate, AgHBe pozitiv si replicare virala inalta.
- Faza de replicare virală joasă (purtător inactiv de VHB) se caracterizeaza prin prezenta AgHBs, prin absenta AgHBe, viremie nedetectabila sau foarte joasa si valori normale ale transaminazelor.
- Faza de reactivare este caracterizata prin valori ridicate ale transaminazelor, de replicare virala si de o posibila reaparitie a AgHBe. Aceasta faza poate fi spontana sau se poate datora unor mutatii sau unor coinfectii virale.
Hepatita B – o scurta istorie
Desi hepatita este cunoscuta de secole, nimeni nu a stiut care e cauza pana in anii ’40, cand doctorii au inceput sa suspecteze ca responsabil pentru aceasta afectiune hepatica era un virus transportat prin sangele uman. Primul pas in descoperirea virusului hepatic B a fost facut in 1963 cand Dr. Baruch Blumberg si colegii sai au identificat o proteina (“antigenul Australia”) care a avut o reactie neobisnuita la anticorpii pacientilor care fusesera supusi la transfuzii de sange. Asocierea antigenului si infectia hepatica a fost facuta 3 ani mai tarziu, iar specialistii au inteles ca pentru a reduce riscul infectiei cu hepatita B trebuie sa testeze sangele inainte de transfuzii.
Hepatita B – perioada de incubatie
Virusul hepatic B are o perioada de incubatie cuprinsa intre 45 si 160 de zile (in medie – 100 de zile). De obicei, simptomele apar la 30-180 de zile de la expunerea la virusul hepatic B, dar trebuie spus ca jumatate din persoanele infectate cu acest virus nu vor prezenta nici un semn de infectie. Faza acuta a hepatitei B genereaza un set de simptome, acest fapt insa nu este valabil in cazul infectiei cronice, care, cel mai frecvent, este asimptomatica. Persoanele care sufera de hepatita acuta B pot experimenta simptome “de gripa” accentuate de greata, anorexie, indispozitie fizica si oboseala, durere in zona ficatului si icter. Simptomele hepatitei acute dureaza, in medie, intre 1-3 luni.
In aceasta perioada, persoana infectata este foarte contagioasa. Virusul nu este foarte rezistent in mediu normal – se considera ca apa fierbinte utilizata in masina de spalat in mod normal este capabila sa omoare virusul de pe haine, si de asemenea detergentul de vase si apa calda ii vor elimina pe cei de pe tacamuri.
Hepatita B – simptome
In faza acuta, hepatita B genereaza simptome de o severitate ce variaza de la una minima, asimptomatica pana la manifestari fatale. Statisticile sugereaza ca peste o treime din persoanele infectate nu prezinta simptome, la acestia infectia considerandu-se “tacuta”.
O alta treime a persoanelor infectate cu virusul hepatic B prezinta simptome similare cu cele generate de o gripa: slabiciune fizica, dureri, cefalee, febra, lipsa poftei de mancare, diaree, icter, greata si varsaturi.
O a treia parte a persoanelor infectate vor prezenta simptome mai severe, care se vor manifesta perioade mai lungi de timp. Pe langa simptomele asemanatoare celor provocate de gripa, mai pot aparea dureri abdominale puternice si icter accentuat. Icterul apare ca si consecinta a faptului ca ficatul se afla in incapacitate de a elimina bilirubina (un pigment care, in parametri mai ridicati decat cei normali, cauzeaza ingalbenirea pielii si a albului ochilor) din sange.
Hepatita B – transmitere
Infectia cu hepatita B apare cand sange infectat intra in organismul unei persoane neinfectate. Este de asemenea transmis prin sex neprotejat (fara prezervativ) si, foarte frecvent, de la o mama infectata la copil in timpul nasterii.
Exista cateva grupuri care sunt prezinta un risc ridicat de a contacta hepatita B:
- persoane cu parteneri sexuali multipli sau diagnosticate cu boli cu transmitere sexuala;
- copii nascuti din mame infectate;
- personal al spitalelor sau pacienti internati pe perioada lungi in spitale;
- persoane care au contact prelungit cu persoane infectate (familii, prieteni);
- receptori ai transfuziilor de sange;
- utilizatori ale drogurilor injectate;
- persoane care lucreaza in sau sunt incarcerate in inchisori;
- persoane ale caror sange ar fi putut intra in contact cu saliva unei persoane infectate cu virusul hepatic B;
- persoane care calatoresc in tari cu prevalenta ridicata de hepatita B;
- pacienti dializati;
Hepatita B – tratament
Evolutia naturala a hepatitei cronice B este catre ciroza hepatica si cancer, prin urmare, principalul scop al tratamentului este de a stopa aceasta evolutie, eradicarea virusului fiind un tel foarte dificil de obtinut. Pe termen scurt, tratamentul se orienteaza catre obtinerea urmatoarelor:
- inhibitia replicarii virale;
- normalizarea valorilor transaminazelor;
- seroconversia AgHBe si aparitia Ac anti HBe;
- incetinirea/regresia fibroze.
In prezent, in Romania se folosesc in tratarea infectiei cu virus hepatic B:
A) medicamente cu efect antiviral si imunomodulator:
A.1. IFN (interferon) standard
Schema de tratament:
5-10MU de trei ori pe saptamana timp de 6-12 luni
A.2. IFN (interferon) pegilat
Este mai eficient decat interferonul standard.
Schema de tratament pentru infectie cu AgHBe negativ:
180 μg pe saptamana timp de 48 de saptamani
Reactii adverse ale tratamentului cu interferon:
Nonsevere |
Severe |
|---|---|
Anorexie, vărsături, diaree, dureri abdominale |
Tiroidită, hipotiroidie, hipertiroidie |
lipsă de concentrare, insomnie, instabilitate psihica |
Depresie, suicid, delir, psihoze |
Tuse, dispnee de efort, faringită |
Tulburari cardiace |
Eruptii cutanate, prurit, inflamatie la locul injectiei |
Psoriazis, lichen plan, vitiligo |
Anemie, leucopenie, trombocitopenie |
Epilepsie, neuropatie, polimiozită |
B) medicamente cu efect antiviral
B.1. Lamivudina
administrata oral, este tolerata destul de bine de catre pacienti;
Schema de tratament:
100mg la 24h, timp de 52 de saptamani;
Rezultate ce se pot obtine:
- AgHBe pozitiv:
In cazul pacientilor cu AgHBe pozitiv, seroconversia HBe la un an de zile este de 15%. Aceasta creste la 30% in cazul tratamentului ce dureaza 3 ani si la 50% la cel de 5 ani. Administrarea prelungita (intre 2 si 5 ani) creste atat rata seroconversiei, cat si efectul antifibrotic. La oprirea tratamentului, seroconversia se mentine la jumatate din pacienti peste 3 ani.
- AgHBe negativ:
La pacientii cu AgHBe negativ, raspunsul durabil dupa oprirea tratamentului este de 10%, 90% dintre ei recidivand.
Efecte adverse ale tratamentului cu lamivudina:
- oboseala, cefalee, ameteli;
- eruptii cutanate;
- greata, disconfort abdominal, diaree.
B.2 Adefovir
Schema de tratament:
Doza este de10 mg/zi, insa durata optima nu este bine definita, tratamentul fiind necesar de regula, cel putin un an. Dupa incetarea lui, beneficiile se pierd.
Efecte adverse:
- cefalee, astenie, ameteli;
- inapetenta;
- simptome asemanatoare gripei;
- dureri abdominale, greata, diaree;
B.3. Entecavir
Schema de tratament:
Doza este de 0,5mg/zi in cazul in care este prima optiune de tratament si de 1mg/zi in cazul tratamentului virusilor rezistenti la lamivudina.
Este eficient in incetarea replicarii virale, in negativarea AgHBe si in scaderea valorilor transaminazelor.
Hepatita B - preventie
Vaccinarea impotriva hepatitei B este cea mai eficienta metoda impotriva infectarii cu acest virus hepatic. Vaccinul este disponibil din 1982 si preintampina infectarea cu virusul hepatic B si a celorlalte infectii aseciate cu acesta. Persoanele care se vaccineaza sunt protejate atat impotriva formelor acute de hepatita B, cat si a consecintelor mai grave pe care forma cronica le poate genera: ciroza sau cancerul hepatic. Vaccinul impotriva hepatitei B produce niveluri eficiente de anticorpi impotriva virusului hepatic B la majoritatea acultilor, copiilor si nou-nascutilor. Schema de vaccinare cel mai frecvent utilizata este de 3 injectii intramusculare administrate astfel: prima doza, a doua doza la o luna de la cea precedenta, si a cea de a treia doza la 6 luna de la prima. Vaccinul antihepatic este foarte bine tolerat de majoritatea persoanelor, inclusiv nou-nascuti, copii si femei insarcinate sau care alapteaza. Exista exceptii foarte rare de alergii severe la unul din componentele vaccinului.
Studiile recente indica faptul ca memoria imunologica ramane intacta pentru o perioada de cel putin 25 de ani si confera protectia impotriva imbolnavirii de hepatita B chiar daca numarul anticorpilor scade sub limita detectabila.
Alte cai de prevenire:
- utilizarea corespunzatoare a prezervativelor de fiecare data cand faceti sex cu un partener instabil;
- administrarea imunoglobulinei antihepatita B (HBIG) nou-nascutilor din mame infectate si vaccinarea acestora la 12 ore dupa nastere;
- evitarea drogurilor injectate (a acelor sau a seringilor folosite);
- evitarea utilizarii de catre mai multe persoane are unor intrumente care ar putea avea sange pe ele: aparate de ras, periute de dinti etc.;
- evitarea efectuarii de tatuaje sau piercinguri in locatii dubioase, care nu prezinta incredere.
